Chirurgie Orală

Extracția dintelui, este o intervenție ce constă în îndepărtarea unui dinte bolnav, care provoacă și întreține procesele patologice locale, regionale și generale ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare. Indicațiile majore ale extracției dentare sunt date de complicațiile cariilor și parodontopatiilor marginale, la care se adaugă și traumatismele dento-maxilare. Dinții,cu procese acute sau cronice la nivelul regiunii apicale (vârful rădăcinii unui dinte) pot fi astăzi păstrați prin metode de tratament conservator endodontic (cu pastă pe canal).

În acele cazuri în care particularitățile anatomice sau alte procese patologice fac imposibil tratamentul endodontic, se pot utiliza metode chirurgicale ajutătoare:
1. Chiuretajul periapical – chiuretarea țesuturilor patologice de la vârful rădăcinii;
2. Rezecția apicală – îndepărtarea vârfului rădăcinii, urmată de chiuretarea țesutului patologic din jurul rădăcinii dintelui;
3. Amputația radiculară – tehnica chirurgicală ce se folosește pentru conservarea unor molari la care una dintre rădăcini este irecuperabilă (prezintă un proces inflamator osteo-parodontal).

• Adiție osoasă – Sinus lifting extern
• Lărgirea ofertei osoase-tehnică “bone split”
• Extracții molari de minte incluși
• Tratamentul parodontozei prin planarea și lustruirea rădăcinilor dinților
• Rezecții apicale cu obturații de canal retrograde
• Îndepărtarea chisturilor

Extracție cu piezotome(chirurgia ultrasonică,piezosurgery) ;
Extracția se face foarte rapid, fară durere, fară presiune, fară forță din partea operatorului;
Edemul (umflatură) post-operator este mult redus;
Trauma este minimă, vindecarea se face mai rapid, ultrasunetele nu lezează țesuturile moi (gingia);

EXTRACȚIE MOLAR DE MINTE INCLUS:

Molarii de minte, de cele mai multe ori, nu seamănă ca morfologie cu ceilalți dinți și sunt foarte greu de tratat, motiv pentru care, se extrag. Pentru extragerea lor, uneori, sunt necesare intervenții chirurgicale.

Molarii de minte trebuie scoși doar atunci când produc diverse probleme (înghesuirea dinților frontali, dureri la locul de erupție) sau se cariază și nu mai pot fi tratați.

OPERAȚIA DE SINUS LIFT:

Exista cazuri în care implanturile dentare nu pot fi inserate până nu se realizează operația de sinus lift.

După cum rezultă și din denumire, operația de sinus lift (ridicare sinus) este o intervenție chirurgicală ce are ca scop ridicarea membranei sinusului maxilar în vederea adăugării unei cantități de os, cantitate ce este necesară la inserarea implantului.

Sinusul maxilar este o cavitate situată în maxilarul superior, este plin cu aer și comunica cu cavitatea nazală și celelalte sinusuri.

Cauza care duce la operația de sinus lift este reprezentată de extracțiile dentare efectuate în trecut, deoarece odată extras un dinte, osul care îl ținea începe să fie resorbit. Astfel, după 3 ani de la extracție, osul se resoarbe în proporție de 60%, făcând astfel imposibilă inserarea implantului fară adiție osoasă, respectiv operația de sinus lift.

REZECȚIA APICALĂ

Rezecția apicală este o procedura chirurgicală prin care se scoate granulomul de la vârful unei rădăcini dentare împreună cu o parte din vârful rădăcinii. Este bine ca în locul granulomului, în defectul osos, să se pună un material de adiție osoasă pentru a ajuta osul să se refacă și a preveni recidivele.

Rezecția apicală este o procedura ajutătoare și în cazul tratamentelor de canal care nu pot fi executate corect. Se poate face obturație retrogradă a canalelor dentare odată cu rezecția apicală.

Beneficiile unui plan personalizat de tratament: